Calatoria a debutat neasteptat de bine avand in vedere ca a fost prima data cand am zburat cu o companie low cost, mai precis Myair.
Urmarind puzderia de stiri pe tv cu tot felul de intamplari neplacute incluse in pretul biletului m-am pregatit psihic sa trec cu brio prin toate. Am carat o sacosa imensa cu tartine si o sticla de 2 l de apa pentru cazul in care avionul v-a intarzia macar vreo 10 ore. Normal, asteptarea e mult mai suportabila cand nu iti chioraie matele. M-am dus in aeroport nu cu doua ore cum imi ceruse telefonic operatoarea Myair ci .....cu vreo patru.......pentru a evita o situatie vazuta cu o saptamana in urma pe Protv si anume, un avion al aceleasi companii care decolase cu vreo 3 ore mai devreme decat ora specificata pe bilet, lasand vreo jumatate din pasageri cu ochii in soare. Si fara slujbe, daca ne luam dupa corespondentul Protv.
De cate ori zbor cu avionul un gand ma obsedeaza: daca imi vor pierde bagajele? Ce poate fi mai groaznic? Ma imaginez in aeroport, ramanand singura la banda pentru bagaje, mecanismul acela din cauciuc invartindu-se in gol si privirea mea disperata fixata pe gaura neagra din care ar trebui sa mai apara totusi si valiza mea. Pe tot parcursul zborului ma gandesc la toate lucrusoarele din bagaj si incerc sa imi clarific fara de care as putea trai si fara de care nu. Intr-un final, obosesc sa fac comparatii si ma resemnez. Revenind la zborul catre Padova, am incercat sa rezolv si o eventuala problema cu bagajele asa ca am luat foarte putine haine si nimic fara de care nu as putea trai. Avand in vedere ca mi-am propus sa prestez un shopping serios in Italia mi-a fost usor sa aleg doar cateva haine.
Ei bine, dupa toate aceste pregatiri cu tenta paranoica, totul a decurs perfect: avionul n-a intarziat, n-a plecat fara mine si nu mi-au pierdut bagajele. :)) Am mai avut doua strangeri de inima mai minore: una cand asteptam autobuzul care urma sa ne duca pe pista si am vazut ca avionul in care trebuia sa ne urcam era cel care tocmai aterizase cu 15 min mai devreme (am avut un sentiment de maxi-taxi aerian) si a doua, la coborare in Italia cand am realizat ca pilotul arata de nici 30 de ani si era din Columbia!!! Cand o fi avut timp sa fi facut si scoala si numarul ala impresionant de ore de zbor dupa care sunt cotati pilotii??Oricum, ce mai conteaza toate astea? Sunt intreaga, doar scriu pe blog. :))
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu