Iubirea se da la liber pe taraba Internetului zilele astea. E la moda. Site-urile de profil abia isi trag sufletul in puzeria de click-uri zilnice. Cu mici exceptii, toata lumea din jurul meu are cont pe un site de dating si isi cauta printre taste jumatatea. Am auzit povesti peste povesti care incep cu "ne-am cunoscut pe internet"...."vorbeam ore in sir"......"ne-am casatorit dupa o luna/doua/trei" etc...........etc...........etc.
Sunt sceptica, recunosc. Nu cred in dragostea pe Internet. Mi se pare alunecoasa. E atat de simplu sa te ascunzi, sa pretinzi ca esti exact asa cum se asteapta cel/cea de la capatul celalalt al ecranului, sa joci un rol, sa iti maschezi defectele, sa dai pe google atunci cand celalalt iti vorbeste despre ceva de care nu ai auzit vreodata apoi, victorios, sa pari atoatestiutor. Stiu oameni care isi vorbesc ore si nopti in sir si ma intreb ce or avea a-si spune si de ce nu comunica de exemplu prin telefon, daca nu fata in fata. Inflexiunile vocii sunt preferabile, zic eu, multimii de "smiley" surogat raspanditi pe ecran. Dar cine sunt eu sa ma opun cupidoniadei electronice?
Personal, prefer sa cunosc oameni pe strada, la restaurant, la film, in parc.............sa ii masor din priviri, sa ii cantaresc in gand, sa le urmaresc gesturile, sa le prind scanteia din ochi, sa ii incadrez in categoria de care apartin de drept si apoi..............daca timpul nu tine cu noi...........sa mai schimbam cate o vorba si prin intermediul messengerului sau mailului. Dar numai dupa ce ne-am cunoscut deja in lumea reala si nicidecum virtuala. Poate sunt depasita sau............ poate nu.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu