o noua pasiune s-a nascut

Acum vreo doua luni am descoperit motocicleta. Ca si pasager. Intai mi-a fost teama, m-am gandit la toate accidentele vazute la TV, la nevoia de echilibru pe care o presupune fuga pe doua roti, la curbe, la lipsa centurii de siguranta si la multe altele. O noapte intreaga m-am perpelit in pre-ziua plecarii spre Bucuresti unde urma sa ma "imbarc" pentru prima data pe coama nervoasa a unei motociclete. Grupul de 11 motociclete la care am aderat intamplator urma sa bata soselele bulgaresti, sarbesti si romanesti intr-o calatorie de week end. Cu o seara inaintea plecarii (traiasca Marele Internet) stiam teoretic tot ce trebuie sa fac: cum sa stau, cum sa ma las purtata de motocicleta, cum sa imi tin echilibrul si altele asemenea. Cu toate astea n-am putut sa dorm, mi-a fost frica. Tot frica mi-a fost si in trenul ce m-a lasat, plina de cearcane, dis de dimineata in Gara de Nord.

M-am amuzat doar la magazinul de echipamente moto cand m-am privit in oglinda caci aratam cel putin ciudat in costumul special. Capul meu era cel al unei termite dar, imi era cald si bine. Nu va imaginati ca a fost usor sa imi aleg echipamentul, ca n-a fost. Casca a fost o experienta de-a dreptul ciudata. Vanzatoarea cred ca isi va aminti mereu refuzul meu de a incerca o casca care mi se parea prea mica pe motiv ca.........."daca nu imi mai iese capul din ea?":)) Apoi, dupa ce mi-am tras una pe cap a urmat o criza de claustrofobie manifestata prin miscari disperate ale mainilor pana mi-a deschis vanzatoarea viziera la casca si am putut trage aer puternic in piept. Intr-un sfarsit, m-am obisnuit si cu senzatia ca am capul bagat intr-un borcan. Deci, am fost gata......... Echipata.......... Si am iesit afara din magazin unde a venit clipa ce mare. Motocicleta era pornita si mi se facea semn sa ma urc in spate. Am aruncat o ultima privire disperata spre bulevardul pe care traficul bucurestean era la el acasa si m-am aruncat pe locul din spate, intre cele trei cutii pentru bagaje.

Motocicleta a demarat iar eu m-am lipit cat am putut de partenerul meu. La prima curba ( care era chiar dupa colt) am urmat instructiunile gasite pe net: m-am lasat moale si am urmat traiectoria stabilita de motocicleta. Am iesit din Bucurestiul aglomerat inainte sa imi dau macar seama. Incet, incet, frica lasa loc placerii. Senzatii noi, mirosuri si zgomote se intreceau in fata mea. O lume noua imi lasa usa deschisa. Am intrat. .............Am strabatut drumuri mai bune, mai rele, peisaje in culorile toamnei, am cunoscut locuri noi, prieteni noi...........................dar mai ales, am descoperit o pasiune noua: pentru motocicleta. Si de atunci nu visez decat sa plec la drum pe motocicleta mea. Va veni si ziua aceea, in curand.